tema:

Ce viata de caine am. Lumea-mi zice “cutu”. La inceput ma enerva, da’ acum nici nu-mi pasa. Fac ce vreau de cand am ramas vagabond. Toata ziua caut dorm sau caut un loc bun pentru dormit. Daca ploua caut umbra, daca e soare ma intind in mijlocul trotuarului, iar daca e noapte, s-ar putea sa nu vezi unde dorm. Da, sint cam inchis la culoare, mai maroniu. Si in dimineata asta de duminica, lipsita de trafic si fara masini parcate peste tot, o sa ma intind in statie, pe trotuar, la soare. Nu mai e decat un taxi parcat pe spatiul troleibuzelor.

Acum am adormit uitandu-ma la oamenii care se intorc de la biserica. Nimeni nu ma baga in seama. Mai e unu care doarme la vreo 10 pasi de mine. E alb si s-a incolacit si-si acopera ochii de soare. Vai, ce caldura. Parca saptamana trecuta ningea pe cer senin, iar azi e cald si soare. Bine ca s-a terminat cu vremea aia oribila. Desi-mi place sa stau degeaba, trantit in statie, soarele asta ma cam incalzeste. Plus ca am blana inchisa, deci mi-e cald. Ma ridic si trec pe langa fastfood-ul din care o tanti imi mai arunca din cand in cand cate o bucata de carne scapata pe jos. Ce preturi au astia... daca as fi om, nu mi-as permite. Probabil nici sa dorm pe trotuar nu as putea. Ar crede lumea ca am murit, si tot n-ar verifica sa se asigure. Trec pe langa chioscul de bilete, cobor patru trepte cu greu si cu lene, si intru in parculet. Aici ceva mai multa lume. Parinti cu copii: “ai grija! da-te de langa cainele ala!”. Ce crede c-o sa-i fac? Ma rog... merg mai departe si trec pe langa o banca cu trei pensionari cu toiege si ma culc langa ei.

Daca as fi fost student la jurnalism m-as fi plictisit si enervat sa-i aud vorbind despre subiectul de ieri de pe canalele de stiri. Cu opiniile altora in gura, aproape reproducand talkshow-urile. Penibil, da’ atat le-a ramas si lor. Adica mi-ar fi pasat, daca nu eram caine si vagabond. Probabil si cuvantul vagabond m-ar enerva, daca mi-ar pasa. Nu sint vagabond... sint caine independent! Si acum foamea ma roade si mai tare. In spatele blocului sint pubelele de gunoi, si de obicei e prea mult si sint si rasturnate. Acolo gasesc tot timpul ceva bun.

Imi era atat de lene, ca pe drum m-am mai trantit la o baie de soare. Somnu’ ia si foamea. Si mai e pana seara cand ma voi culca. Ce viata de caine.